You are currently browsing the archives for January 2011.
Displaying 1 - 4 of 4 entries.

Când cu arta războiului ridici catedrale….

  • Posted on January 23, 2011 at 16:13



Motto:

“Într-o bună zi, or să facă un război şi n-o să vină nimeni.”

Carl Sandburg

Uneori, sistemele fixe de convingeri nu se dovedesc a se integra în liniaritatea drumului bătătorit. Asta pentru că, ele pulsează inconsecvent, după un program propriu, se întrerup atunci când nu te aştepţi şi se multiplcă într-o formă ce pare la o analiză mai atentă, fractalică.

Te întrebi atunci, de ce se întamplă asta, cu atât mai mult cu cât îţi aparţin.

Răspunsurile conduc însă la alte întrebări:  cât din ceea ce ştii ce este al tău cu adevărat? Poate că ai avut  nişte zări nebotezate în mintea ta mereu,  poate că ele s-au umplut cu apele cunoaşterii. Însă  de câte ori ai colindat tu, singur,  buimac, la răscruci, culegând din hăuri de lut sau din astre învârtitoare, descătuşându-te pe tine , înlănţuind însă  izvoare germinative  în mintea ta?

” Încă o victorie ca asta şi suntem pierduţi”, exclama contrariat Pyrrhus, la un moment dat.

De aceea, dragul meu, bătăliile trebuie alese. Şi asta pentru că, uneori, alegerile au ceva din voinţa universului, oricat ai vrea tu să crezi că îţi aparţin. Aceasta însemnând şi că, uneori,  echidistanţa este uneori, firida aceea ce te conduce înspre  libertate.

” Toţi caii zării, creier s-au făcut

Şi-n şaua lor stau gândurile toate,

Acolo e lumina-n libertate,

Din fiece lumină fac un scut!”

Andre Rieu – ”Ode to joy”

Haiku

  • Posted on January 22, 2011 at 00:06

Gheaţă topită-

Înspre pământ, lacrima.

Seminţele vii.

La început, a fost inima….

  • Posted on January 21, 2011 at 21:40

desen- May Ann Licudine

Motto:

” Ne scapă mereu câte ceva în viaţă,
De aceea trebuie să ne naştem
Mereu.”

Marin Sorescu”

Îţi aminteşti de momentul în care, în plină zi, s-au aprins felinarele? Lumina lor părea o iluzie rătăcită comparativ cu explozia copleşitoare de fotoni a razelor solare.  Fulgurant, imaginea unei flăcări scufundate într-un val îmi dădea impresia unei inutilităţi elefantine . Mi-am amintit însă ce importanţă au variaţiile de recuzită . Acelea capabile să moduleze unele percepţii.  Cele trebuincioase revelării tuşelor unui final plin de consonanțe surprinzătoare.

Poate că de aceea când tu îmi vorbeşti de jocuri inductoare, devin brusc alta şi trec la escaladarea unor distopii.

Contratimpul forţat te dezorientează într-atât încât abia într-un târziu, realizezi că de fapt, am ales în loc de unele descătuşări,atingerea unor obiective,  creatoare de spaţii mai extinse decât ar fi creat simpla joacă de-a iubirea.

Şi când, într-un final, înţelegi aglutinarea deliberată de cerbicie din subteranul deciziei mele ştii că ai învăţat deja să priveşti cu inima

Și axis mundi trece atunci prin inima ta.”

De strajă lângă o iluzie

  • Posted on January 19, 2011 at 15:39

Motto:

” E-o lume cu măşti multe pe faţa mea de lut

şi-n fiecare mască un zeu şi-o veşnicie..”

Când, din câlţii pântecoşi ai unor amintiri, cu mişcări oarecum absente, reuşeai într-un târziu să depeni cumva magic  apusuri, fuioarele cântau precum  nişte nisipuri miscătoare. Îţi plăcea momentul acela în care, totul devenea morganatic. Cununai astfel nişte vămi, păşind peste alte începuturi şi, cu fermitate, mutai ore între ore şi strămutai graniţele până într-acolo încât murirea unui eu din tine devenea o altă nemurire.

Şi asta pentru că, într-o zi oarecare, ai hotărât tu că vrei să mergi în picioare, precum zeii printre oameni, tocmai atunci când, se auzeau tropotind în departările nomade, copitele barbare.

Şi când, într-o noapte târzie, stăteai de strajă lângă himerele tale, luptându-te cu ceea ce încă nu exista, ţi-ai dat seama că, ceea ce azi este o iluzie, mâine este trunchiul ce creşte într-un alt trunchi şi timpul ce înfloreşte într-un alt timp.

A cărei cheie ai găsit-o tu.

Poate că de aceea straja de azi este atât de îndârjită ….

Şi poate că de aceea au măştile rostul lor…..

Dar apele, adevăratele ape, purtătoare de rug la nesfârşit arzând, numai în cea de sticlă s-au adunat.

Şi asta tu încă nu ai aflat….