You are currently browsing the archives for August 2011.
Displaying 1 - 4 of 4 entries.

Mozaic pe o aripă de fluture

  • Posted on August 29, 2011 at 22:03

 

Îți zvântai dorurile

scuturând

 trezvii cu frig de văpaie în ele.

Înierbai deșerturi ,

 cu bătăi de aripă

cu unicorni în priviri

pe tânguiri

  de vioară.

  *

*   *

Erai doar minunea

de a fi o clipă,

busuiocul icoanei.

  *

*     *

În loc de nervuri,

uluiri.

    *

*      *

Adevărul vrăjit,

ca un poem-

purtător

de desăvârșiri.

Sub pleoape de zori……

  • Posted on August 9, 2011 at 16:01

Motto:

“Drepții autentici nu se plâng de nedreptate,

ei sporesc dreptatea.

Ei nu se lamentează de lipsă de credinţă,

ei o intensifică.

Ei nu deplâng ignoranţa,

ei sporesc cunoaşterea.”

Rabbi Abraham Iţhac Hacohen (sec XIX)

Atunci când conștientizase pericolele redutabile care se ascundeau după alibiurile facile în care se perfecționase atât de abil, realizase că cerul se oglindește uneori în cea mai plină de asperități piatră. Învățase atunci să le privească altfel, deși povestea ingerului lui Michelangelo țipa mereu acută în sufletul ei. Nu se așteptase însă ca, sculptând într-o piatră zgribulită și furioasă în același timp, să scoată la iveală mâna aceea dumnezeiască întinsă omului nedumerit. Era puternică și vie. purtătoare de umbre luminoase și nervuri îndrăznețe, ce croiau aripi cuprinzătoare de cer nesfârșit, setoase acele timpurii răcori matinale.

Creația în sine devenea o bucurie. O liniște luminată, cum o numea Magul tălmăcitor de binecuvântări ascunse.  Pentru că numai aceasta poate fi acea cheia nevăzută, neștiută, neaflată, nedescântată și nemângâiată care deschide poarta libertății.

Niciodată nu e prea târziu!- exclamă ea și se gândi la zilele acelea ce vin încet precum fluturii, cu diminețile unor promisiuni arzând cu o flacără nestinsă și neîntinată de întuneric.

Fluturii aceia care, precum niste Icari înțelepți au învățat să caute lumina în ei.

Lumina, însihăstrirea cea de pe urmă și reîntâiul iar…..

 

Molcoma geneză

  • Posted on August 4, 2011 at 14:02

 

 

 Nu ştia că va găsi într-o bună zi, cheile împărăţiei.

Nu ştia că, abia atunci, inima ei nemaiîncăpândă în piept ar fi declanşat înălţarea arborelui în plin întuneric. Şi nici că timpul coacerii ar fi fost exact cât bătaia secundarului. 

Afla asta într-un târziu într-un gustar linistit.

  Când licuricii  dezghiocaseră obrazului pământului .

Şi, ca într-un basm vechi, cărţile ieşiră la lumină înspre a fi citite şi iubite.

Ea devenise însă rădăcină….


Gânduri sub curcubeu….

  • Posted on August 4, 2011 at 13:44

Îți plăceau poate pentru că îți aminteau de serile acelea când, fiecare clipă își avea eternitatea proprie și când, fumegând, condeiul mai salva cupid pulberile  unor gânduri zgribulite.

Astfel, momentul prezent căpăta şi mai multă substanţă, adâncindu-le pe acelea increate şi cele vieţuite . Abia atunci realizai   că îţi plăceau curcubeele nu pentru coloristica lor jucăuşă ci, pentru faptul că reprezentau puncte de uniune între cer şi pământ, între trecut şi viitor. Continuitatea căreia îi căutai de atâta timp sensul….

Într-un mod ciudat mult mai târziu când,  râzând, spuneai că poți picta pe fumuri persiflări vibrante și o făceai cu lipsa grijilor legate de consecințe, aveam sentimentul că ți-ai pierdut independența aceea savuroasă undeva, printre defensive inutile. Până când am înțeles că acestea erau un mod de a te desăvârși altfel. 



Unele înfloriri, acelea  tainice au, cel mai probabil, nevoie de umbre arse….