You are currently browsing all posts tagged with 'Aphrodite'.
Displaying 1 entry.

Când pacea e cel mai bun dresor

  • Posted on January 11, 2014 at 11:31

 

“Aphrodite” – Briton Riviere

La naștere, ursitoarele îi hărăziseră încredere în sine și dispreț pentru pericole. Nu îi dăduseră și inconștiență, dar îi scrijeliseră adânc în instincte  ideea că obstacolul este doar o nălucă și gustul victoriei i-l făcuseră totuna cu sângele. Respira stretegie, gusta imprevizibilul cu lejeritate,  adulmeca mereu capcanele, evitându-le cu disprețul jocului dublat de  siguranța bumerangului. Și multă vreme sălbăticia o însoțise peste tot, ca o umbră fecundă de reflexe înăscute mereu surprinzătoare pentru alții și naturale pentru ea. Ajunsese să închidă fără eforturi vizibile gura leului, fără să știe că acesta îi prinsese inima într-un soi de sintonie cu mediul. Al lui, nu și acela în care trebuia să trăiască ea.

Poate că de aceea detesta ea dresorii și metodele lor. Ca și animalele pe care voiau să la manevreze după bunul plac, ei deveniseră sălbatici. Într-atât de primitivi încât i se păreau intolerabili. Și oricât încercau ei să limiteze prin modalități rafinate autenticitatea acestor fermități grosiere cu un lung șir de explicații așa zis raționale, inadmisibilul ce îl resimțea acut le banaliza și le acorda, în același timp,  o absurditate plină de zgârciuri și de nimicnicii .

*

*            *

Dar ea se uita înspre pace. Învățase, între timp, că  blândețea dresează cel mai bine sufletele sălbăticite. 

Dar și că, în ciuda aparențelor, pacea purta mereu promisiunea sălbăticiei.

Și asta pentru că natura întotdeauna s-a apărat de ordine, prin dezordine….