” Cu capătul arcurilor
trecând,
Războinicii
mângâie roua.”
Yosa Buson
Părea că izvorul cu emoţii secase de ceva vreme pentru ea.
” Dar luna e lăuză, nu plină!” descoperi ea într-o seară, pe când urmărea mâncătorii de aştri, avântându- se cu duhurile nebune să sfărâme cabotinismele însoţitoare ale unor calambururi facile.
Şi în tempoul înfocat, în care nevoia de spaţiu se împletea cu vitalitatea-i nestăpânită, descoperi ea iar, măştile.
Măştile, precum energia pictată cu tumultul vesel al umanului ce redescoperă seismele de sub luminile rampei…