You are currently browsing all posts tagged with 'aripi'.
Displaying 1 - 3 of 3 entries.

Diomedea

  • Posted on October 7, 2015 at 13:31

albatros

             

                                După o confruntare de sentimente împestriţate, se rătăci într-un  raid calidorian în căutarea acelei tihne care să îi ostoiască înfiorările nervoase. Blocada  îşi cerea tributul iarăşi, dar învăţase, între timp, că nu  “orice zidire cerea înzidire”, cel puţin nu inconturnabil, nu pe relaţii de forţă, nu în sensul clasic, de Ană docilă şi resemnată .

                              De unde-i veneau tâlcurile astea noi ce îi oblojeau în linişte cordul hărtănit, nu ştia. Dar nici nu se mai întreba. Accepta doar seninătatea gândului că tot ceea ce se întâmplă are un temei, iar acesta este de fapt, creuzetul a ceea ce lucrează în permanenţă pentru şi cu ea. De aceea se lăsa acum antrenată în puternicii afluenţi culturali, deoarece constatase că, în graba de a cultiva virtuozitatea imaginisticii plastic-rafinat, căpătase un discurs linear, lipsit de subtonul acela care îi permitea accesul la jocul din ocurențele  ce vlăstăreau echilibrul. Iar sfielile lipsite de sens, repelenţele gregare din jur se transformau astfel, printr-o magie generatoare de întrebări, în cheile ce desfăceau corsetele fals-ideologice cu care se blindase până atunci.

                      Şi constata, cu fiecare rând citit, că Arghezi ştia ce spune atunci când afirma “orice viaţă de om începe de mai multe ori”. Ca un zbor imberb, lipsit de obedienţe, ca un strigăt lăuntric al sufletului luminat de o lumină neînserată, cu harisma ingenuă a firescului, Diomedea se ridica deasupra umbrelor nălucitoare, a dihoniilor şerpeşti şi a eresurilor întunecate.

                        Doar strocul susţinut se mai auzea atunci când aripile băteau adâncimile concentrate la suprafaţă ale apei, ca un orologiu hermesian făuritor de anticorpi plini de lumină plină.

                Zboară, Diomedea, zboară!

 

Când iluziile deplasează granițele……

  • Posted on November 1, 2013 at 12:27

 

(sursa-wallpaperswala.com)

“Contactul cu o altă lume nu e o realitate imaginară. E suficient ca în momentul acela să te afli la locul potrivit. Aceasta se poate întâmpla atât oamenilor cât și animalelor. Granițele nu sunt fixe, putându-se ajunge, uneori, la o întrepătrundere imaginară. Am văzut cum i s-a întâmplat acest lucru unui corb, vecinul meu. Deși nu i-am făcut niciodată vreun rău, stă întotdeauna, din principiu, în vârful copacilor, zboară la înălțimi mari și se ferește de oameni. Lumea lui începe acolo unde abia poate ajunge slaba mea privire. Într-o dimineață mă îndreptam spre gară prin ceața neobișnuit de deasă ce învăluise ținutul. Deodată, la înălțimea ochilor mei. apărură două aripi negre. puternice și un cioc uriaș, totul țâșnind ca un fulger pe lângă mine, însoțit de un țipăt de groază cum nu mi-aș dori să mai aud vreodată. Țipătul m-a urmărit toată dimineața. Mi-a venit chiar să mă uit în oglindă, fiindcă mi-am pus întrebarea firească: oare era atît de înspăimântătoare fața mea? 

În cele din urmă am înțeles. Datorită ceței, granița dintre lumile noastre se deplasase. Corbul care își închipuia că zboară la înălțimea sa obișnuită, a zărit deodată ceva incredibil, ceva ce contravenea tuturor legilor naturii cunoscute de el: un om zburând prin văzduh, cel mai absurd fenomen pe care un corb și-l putea imagina: un om care zboară.

Acum, când mă privește de la înălțimea imperiului său, emite un croncănit slab și eu deslușesc în el deruta unui spirit al cărui univers s-a clătinat. Nu mai este și nu va mai fi niciodată aidoma celorlalți corbi.”

Loren Eisely – Pauwels

De la zero la plus infinit

  • Posted on August 29, 2010 at 15:46

 

 

” Între flăcări şi rugă
Între pietre şi aripi
O pupilă veghează
Întoarcerea ta!”
 
Ca să te întorci la punctul zero înseamna să te reinventezi. Să laşi magmele să se răsucească iar  în fierbinţeală, până atunci când cerul, cu venele zvâcnind, arată spre chipul ceasului la care şi prada şi vânătorul se regăsesc în pergole, creionând destine şi răsucind punctul zero spre infinit.
 
Căci, vezi tu, sarpele casei veghează……