“Jos, la albia mării, scot violina din scrinul ei, direg coardele,
mirare! (…) Mă reazem de un pisc de stâncă ce străbătea din mare şi
gândesc ce oare să cânt. Ah’, îmi răspunsei în gând: «Voi cânta Doina,
să o audă şi Mediterana şi Mediterana să o ducă oceanului şi să ştie şi
antipozii noştri dincolo că numai un cântec e coborât din cer şi acela
e Doina…»
Ciprian Pormbescu