You are currently browsing all posts tagged with 'cer'.
Displaying 6 - 10 of 11 entries.

Haiku

  • Posted on September 14, 2010 at 14:37

Cuvântul tăios

Dezghiocând lacrima.

Cerul răvăşit.

haiku

  • Posted on September 14, 2010 at 14:27

pictură- Doina Leahu

Floare broboadă

acuarelele plânse,

cerul din tine.

Ploi

  • Posted on September 14, 2010 at 13:05

” Şi scenariile se reciclează, nu-i aşa?”

Sunt cuvinte ce te ţin captiv într-un mod în care ajungi să guşti din acele credinţe second hand care te pot determina  să te retragi dispoporţionat, într-un bârlog, fie el şi temporar, al sinelui năucit de atâţia stimuli .

” Cu gândul , tu deschizi porţi ce închid orice drum înspre tine!”- îmi spui uneori, cu resemnarea celui pentru care, constatările vin prea devreme pentru a putea disciplina cursul firii.

” Ştiu, lumina dă saturaţie maximă, la ore indecente!” ” Ce ar fi să domesticeşti himerele acestea şi să te trezeşti şi tu la realitate, atâta timp cât insişti să mă îmbăt cu amăgiri sfielnice şi să consider orice sforăială bombastică drept plasma germinativă pentru un viitor probabil, sacru în volatilul său? Până şi excesele pot avea conotaţii absurde!”

“Şi asta înseamnă că vei reveni pe căile bătătorite?”

“Nu! Înseamnă doar că eu am pasiuni de nişă! Şi că, uneori, jocul cu metafore de stică se dovedeşte a fi pythian, disciplina ce sufocă efemeridele din start, făcând ca lacrimile ce muscă din carnea obrazului, să îşi poarte cu graţie laurii……la final!”

” Cândva iubeai pârghiile!”

” Da! atunci când voiam să mişc lumea! Cea care palpită, cea veche, cea arţăgoasă, cea melancolică, precum un apus incandescent care refuză să plece. Acum însă, nu vreau decât să clădesc o lume nouă!  Aceea în care, fiecare ascunzătoare este mereu evidentă, în care atenţiile preferenţiale nu elimină posibilităţile latente, ci le devoalează subtil în funcţie de moment, de şansă, de final.

Finalul acela, ca o reacţie umorală a cerului ce plânge purificând zările….ştii?”

“Mda! Toată fiinţa, până la urmă, tot în pământ apune…..”

“Probabil că da! Numai aşa, grăunţele ajung să îşi deteste status quoul!

Doar aşa cred,  că paludismul acesta capătă acum sens!”

Şi ploile încă mai plâng râzând şi râd plângând…..

 

Trezire

  • Posted on August 29, 2010 at 18:20

( Pictură- Adrian Berinde-Trezire)
 
” dar, deodată am fumat un nor
şi, de atuncea, mă prefac că zbor…”
 
” Gândeşti prea mult şi acţionezi prea puţin! – îmi spui uneori, cu sagacitate, transformându-mi demultul tăcerilor în efemeride. În minutele acelea, simt cum obsesiile scrijelesc secundele cu furie,căutând să-şi învie înfloririle, iar amarul îndoaie iar visele.  Mi-e greu să accept ideea ca păsările pot fi captivele cerului, şi de aceea privesc iar brusc, spre pământ. Aici, în genomul grâului, soarele îşi desăvârşeşte dorul. Şi nu mă pot împiedica să văd cum, râzând de cer, secantele omului retează….
 
” Ce caldă e făina! Parcă e vie! E caldă ca trupul…”

No Title

  • Posted on August 29, 2010 at 16:00
 
” Mlaştina reprezintă un teren cu exces de
umiditate, afectat de o pânză de apă superficială stătătoare, putin
adâncă ( cu regim temporar) şi invadat de vegetaţie acvatică.
Mlastina rezultă fie dintr-o slaba drenare
a terenului sau din colmatarea(*proces de umplere cu aluviuni, aduse de
apele curgătoare, a unei depresiuni, zone lacustre, lac
antropic, balta, lunca, sau chiar albia unui râu) insuficientă a unei
excavatiuni (depresiune,lac). Mlaştinile pot apărea şi pe terenul care se
găseste la acelaşi nivel cu bălţile sau lacurile.
De adâncimi mici, fără transparenţă şi depuneri diverse pe fund……”
 
Mereu am asemănat cunoaşterea cu înotul. În ape limpezi, ape tumultoase,  ape adânci, ape înghetate…..Ştiam că orice cunoştinţă nouă înseamnă de fapt un iceberg cu cele două treimi sfinte ascunse ochiului profanului….
 
Şi de aici inotul. În ape limpezi, ape reci, ape adînci, ape tumultoase.Doar ape. De la o vreme însă, apele au devenit mlaştini. doar pentru că, în graba cunoaşterii, am lăsat sa se depună în apele mele limpezi ,aluviunile.Cu cât înot mai mult acum, cu atît mă înec mai tare. Senzaţia aceasta am avut-o ieri…
 
Şi pentru prima dată, zbaterile mi-au apărut a fi nu numai inutile, ci şi periculoase. Şi cerul  de mai imi apărea doar ca fiind ochii unui om , căruia nu i-am spus  un simplu La multi ani…pentru că impurităţile acopereau totul…..