You are currently browsing all posts tagged with 'Contantin Brancusi'.
Displaying 1 entry.

” Iubesc tot ceea ce se inalta!” Brâncuşi

  • Posted on August 29, 2010 at 16:04

” „Spre imensitatea văzduhului” – aceasta este Pasărea mea. Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri. De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre. Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul…
Nu cred că voi putea izbuti vreodată… Dumnezeirea este pretutindeni; şi când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, şi când te simţi umil, şi când te dăruieşti. Divinitatea rămâne în opera ta; ea este magică…
Ei bine, o doamnă de la New York, care a simţit într-adevăr acest lucru, a plâns şi a îngenuncheat în faţa uneia dintre Măiestrele mele.
………………

Istovesc la Pasărea măiastră (vrăjită) din 1909 încoace şi mi se pare, iată, că nu am desăvârşit-o încă. Eu aş vroi să reprezint imponderabilul într-o formă concretă.

……………..

Păsările măiestre m-au fascinat şi nu m-au mai eliberat din mreaja lor niciodată.

……………..
Măiastră!… Ea se zbate aprig, ca tot ceea ce am realizat, până astăzi, ca să se înalţe spre ceruri.
…………….
Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire!…
…………….
Eu văd această Pasăre de aur foarte departe – la o sută de kilometri depărtare şi de o asemenea măreţie, încât să umple întreaga boltă cerească.
……………..
Pasărea măiastră este un simbol al zborului ce îl eliberează pe om din limitele materiei inerte. Aici am avut de luptat cu două mari probleme. Trebuia să arăt în formă plastică sensul spiritului, care este legat de materie. Concomitent, trebuia să fuzionez toate formele – într-o unitate perfectă.
Chiar formele contradictorii trebuiau să se unifice într-o comuniune nouă, finală,
în filosofia mea asupra vieţii, separarea materiei de spirit şi orice soi de dualitate rămân o iluzie.
Sufletul şi lutul formează o unitate.
Prin acest oval al trupului Păsării măiestre, eu am separat şi am combinat două mişcări imperioase – una deasupra ovalului şi alta dedesubt. Mă întrebam singur: cum trebuie să balansez oare formele pentru a da Păsării un sens al zborului – fără efort?
După cum observaţi, am reuşit cumva să fac ca Pasărea măiastră să plutească.
………………
Am dorit ca Măiastra mea să îşi ridice capul, fără a exprima cumva prin această mişcare mândrie, sfidare sau orgoliu. A fost una dintre cele mai dificile probleme şi numai după o îndelungată străduinţă
am izbutit să redau această mişcare – integrată în avântul zborului.
………………..
Eu nu creez Păsări – ci zboruri.
………………..
Păsările de aur, Măiestrele şi Coloana fără de sfârşit… sunt nişte proiecte care, o dată mărite (agrandies), ar putea să umple toată bolta cerească şi să o susţină. Ţelul sculpturii rămâne o nobilă simplitate şi o grandoare caldă.
………………
Însă sculptura nu este altceva decât apă. Apa însăşi!…”
 
Irinei, cu drag