You are currently browsing all posts tagged with 'copil'.
Displaying 1 - 5 of 5 entries.

Când exemplul personal bate teoria

  • Posted on November 19, 2013 at 14:23

din seria ”De  pe facebook adunate și înapoi la lume date”

Pablo Neruda

  • Posted on November 17, 2013 at 16:34

” Un copil care nu se joacă nu este un copil, dar omul care nu se joacă a pierdut pentru totdeauna copilul care traia în interiorul său și de care îi va fi groaznic de dor. ”

Pablo Neruda 

Diderot

  • Posted on November 16, 2013 at 22:43

 

Photo: "Daca aș avea de crescut un copil, de ce m-aș ocupa mai întâi: să-l fac om cinstit sau om mare? și mi-am răspuns singur: să-l fac om cinstit. Mai întâi să fie bun; va fi mare după aceea, dacă e în stare să fie. Atât pentru el, cât și pentru mine și pentru toți cei ce-l înconjoară, țin mai mult să aibă un suflet bun decât să fie un geniu." –Diderot

(imagine- Clasa albinuțelor hărnicuțe)

”Daca aș avea de crescut un copil, de ce m-aș ocupa mai întâi: să-l fac om cinstit sau om mare? și mi-am răspuns singur: să-l fac om cinstit. Mai întâi să fie bun; va fi mare după aceea, dacă e în stare să fie. Atât pentru el, cât și pentru mine și pentru toți cei ce-l înconjoară, țin mai mult să aibă un suflet bun decât să fie un geniu.”

Diderot

Antoine de Saint Exupery

  • Posted on November 16, 2013 at 21:15

“Copilul este ca o oglindă care te ameţește puţin. Sau ca o fereastră. Totdeauna copilul te intimidează ca și când știe el ce știe. Nu te înșeli, pentru că spiritul lui este puternic…(…)”

Antoine de Saint Exupery

Şi mai avem timp să ne împăcăm cu noi…..

  • Posted on September 14, 2010 at 13:32

Cred că cel mai mult iubesc la tine tăcerile mângâietoare. Discreţia cu care te strecori în spatele meu, purtând pe umbra-ţi, ca de obicei, sori umblători. Şi briză oceanică, incărcată cu unduiri fragede şi munţi rotitori, învârtitori şi dune de unde înrâuresc fugi în care mă însoţeşti . Contradicție, oscilație, risipire întru reîntregire.Iar la final, oglinzi reglate. La maxim.

Brusc, secundele nu mai poartă în ele plumb topit , ci libertăţi tremurătoare. Şi în fiecare cuvânt nespus al tău, simt muguri ce vibrează. E ca şi cum  m-aş lipi de garduri vii , îndreptându-mă, ca un copil ce învaţă să meargă.  Toate acestea doar pentru că eşti.


Acolo, undeva, tăcând.

Şi probabil, zâmbind.