Dacă ar fi cu putinţă
să fie
în mijlocul sorbului
cu apă vie
o pulsiune
aducătoare
de hărăziri
când s-ar ivi
cu mers de dansator
turbat
un duh
ce-n învârtirile
secundei
ar pune
veacuri rătăcitoare
spărgând tiparele
încă o dată,
atunci ţi-aş spune
iar
c-a izbutit
o naştere
din nou.
Pentru că
unele
dintre cuvinte,
au îngheţat,
Dumnezeu
a trimis
zăluda viforniţă.
În jurul focului
inima
se deschide
eliberând magic,
un duh
îmblânzitor
de carne.
La subţiorii
îngheţului,
aişorii respiră plăpânzi-
primăvara aproape.
Astăzi,
victoriile au cerul lor acru
şi chiar de cântă
înfierbântate inimi
îmi eşti departe tu,
cu semeţia ta.
Căci astăzi,
istoriile sunt scrise
nu de învingători.
…….
Răscolim
drumuri purtătoare
de ecouri
răsuflânde strident
desfăcătoare de hălci
aburind-
dureroase.
Poate că de aceea,
singurul drum
în care speranţa naşte
tangibil
e cel în care
dimineţile gânguresc
spovedanii ascunse
într-o rază de soare
uriaşă
deschizătoare de suflet.
Reanimare.
Precum
biciul dresorului,
teama-
sălbăticie-n
suişul pieptiş
La capăt,
pământul crescut
din ielele firii.
Reînălţare.