M-ai legat la ochi cu umbre de ceaţă şi murmur de ape şi te-ai aşezat apoi cuminte, în umbra ierbii, cerându-mi doar să păşesc cu tălpile goale pe râurile de jăratec. Am pus între tine şi mine atunci un deşert de linişte, refuzând să te mai ascult. Era mai simplu.