You are currently browsing all posts tagged with 'dialoguri semifictive'.
Displaying 1 entry.

Ploi

  • Posted on September 14, 2010 at 13:05

” Şi scenariile se reciclează, nu-i aşa?”

Sunt cuvinte ce te ţin captiv într-un mod în care ajungi să guşti din acele credinţe second hand care te pot determina  să te retragi dispoporţionat, într-un bârlog, fie el şi temporar, al sinelui năucit de atâţia stimuli .

” Cu gândul , tu deschizi porţi ce închid orice drum înspre tine!”- îmi spui uneori, cu resemnarea celui pentru care, constatările vin prea devreme pentru a putea disciplina cursul firii.

” Ştiu, lumina dă saturaţie maximă, la ore indecente!” ” Ce ar fi să domesticeşti himerele acestea şi să te trezeşti şi tu la realitate, atâta timp cât insişti să mă îmbăt cu amăgiri sfielnice şi să consider orice sforăială bombastică drept plasma germinativă pentru un viitor probabil, sacru în volatilul său? Până şi excesele pot avea conotaţii absurde!”

“Şi asta înseamnă că vei reveni pe căile bătătorite?”

“Nu! Înseamnă doar că eu am pasiuni de nişă! Şi că, uneori, jocul cu metafore de stică se dovedeşte a fi pythian, disciplina ce sufocă efemeridele din start, făcând ca lacrimile ce muscă din carnea obrazului, să îşi poarte cu graţie laurii……la final!”

” Cândva iubeai pârghiile!”

” Da! atunci când voiam să mişc lumea! Cea care palpită, cea veche, cea arţăgoasă, cea melancolică, precum un apus incandescent care refuză să plece. Acum însă, nu vreau decât să clădesc o lume nouă!  Aceea în care, fiecare ascunzătoare este mereu evidentă, în care atenţiile preferenţiale nu elimină posibilităţile latente, ci le devoalează subtil în funcţie de moment, de şansă, de final.

Finalul acela, ca o reacţie umorală a cerului ce plânge purificând zările….ştii?”

“Mda! Toată fiinţa, până la urmă, tot în pământ apune…..”

“Probabil că da! Numai aşa, grăunţele ajung să îşi deteste status quoul!

Doar aşa cred,  că paludismul acesta capătă acum sens!”

Şi ploile încă mai plâng râzând şi râd plângând…..