You are currently browsing all posts tagged with 'duh'.
Displaying 1 - 2 of 2 entries.

Când duhul vieţuieşte în spini

  • Posted on October 13, 2010 at 13:02

“Impulsul poate fi amânat, dar întotdeauna trebuie exercitat la maxim.”

Ţi-ai  pierdut capul intr-un  alt raid,  inopinat dar fărâmiţător, ca de obicei şi ai început să îţi cauţi iar măştile, cu aceleaşi angoase veştejite .

Fără să ţii cont că, până la ele, mai întâi se reflectă în lustrul unui brocart sângeriu de petale, veracitatea. Cu toţi  ghimpii ei plini de sevă , ca nişte ţurţuri picurători de viaţă.

Ca o garanţie că,  sub fojgăiala furioasă a neliniştilor,  duhul nu ştie ce e aceea înfiorarea şovăielnică.

Doar mersul înainte.


Când translucidul respiră dimineţi

  • Posted on September 14, 2010 at 14:32

De ce să mă mai concentrez pe decodarea unei tresăriri fugare din glasul tău sau de ce să mai caut trasoarele capabile să legitimizeze arhitectura unui zâmbet ce se adapă la o sursă inexplicabilă?

De ce aş face asta, când aş putea lăsa deoparte mănunchiul acesta de gânduri văratece, fie şi pe acele ziduri istovite de rezistenţă brută?

Ştiu, aşa am învăţat, trăind printre oameni, să fiu atentă la orice, dar….de ce nu m-aş putea întoarce atunci, înspre luminile migratoare care compun umbra acelui copac ascuns în şira spinării sau de ce nu m-aş roti cu duhul acela zăbăuc până la colţul stingher din omoplat de unde , sfioasă, o aripă se volniceşte să respire?

Nu de alta, dar evazionismul prin ceţuri, ascute mai mult instinctele decât o pândă continuă. Mai ales atunci când diminetile par fluturi ce au aripi de sticlă….