You are currently browsing all posts tagged with 'emotii'.
Displaying 1 - 3 of 3 entries.

Doar un pas

  • Posted on October 16, 2010 at 15:58

desen- May Ann Licudine

Magicianul avusese grijă ca, de fiecare dată când ea aluneca domol în iazurile ticsite cu emoţii să îi repete că dependenţa de vise poate să te ducă într-un coşmar din care să nu mai poţi reveni la suprafaţă niciodată.

” Nu tu spuneai că antrenamentul reiterant şi cinismul legitim sunt  totul? Nu te poţi crampona la nesfârşit de marote limitante. În definitiv, doar prin emoţii construite sau nu, poţi augmenta în lanţ, neghentropic, realitatea seacă şi roasă de rutină. Material vorbind. “- îi răspundea ea, preocupată de căile anaplerotice, ce îi creau imaginea unui fagure de forma unui dragon dormand.

“De când crezi tu că emoţia poate fi o cale de semnalizare cu sens invers?”

“Nu este calea, ci doar semnul capabil să declanşeze reacţia unui sistem blocat, înghetat! Calea este pârghia în care îşi are progresul resortul! Este reacţia de nişă. Nişa în sine . “

” Emoţiile sunt disipative, nebuno! Ce nevoie ai tu de fragilitate într-o lume în care până şi pastelurile sunt false?”

” Numai cu ele pot patina. Căci vezi tu, acolo, în adâncuri, lumina e ca un ochi ciclopic imens care, ghiduşar, pulverulează coşmarul.   Şi oricât de inconsistent ar fi decorul, in prezenţa ei, totul e feerie! Dar fără emoţie, lumină nu este.”

*

*  *

Nu ştia el că va veni o zi în care o va regăsi doar visând…

Visele de care îl despărţeau doar un pas….




Când toamnele vin, genezele înmuguresc

  • Posted on September 15, 2010 at 10:00

Unele adevăruri imuabile au căderi angulare, cu răsuciri ce răpesc inimii, clarviziunea indispensabilă unor momente cheie. Poate că de aceea, într-o primă etapă, zvâcnetul pavlovist-dureros aduce a reacţii arhaice, de sălbăticiune hăituită. Numai percepţia antrenată cu înlănţuiri de raţionamente, îmblânzitoare de asperităţi, le converteşte parcă, în fâlfâiri de aripi. Plăcut mângâietoare şi arborescent, ele dospesc emoţii afânate.

Cu trăirile acestea se umple efectivul atunci când te aştepţi mai puţin, purtând cu ele incluziuni de rânduială spornică. De parcă, într-un haos ordonat, se structurează alte primitivităţi, generatoare de lumi noi, reîntregite doar de arhaismul din primele vise.

Visele acelea, purtătoare de inocenţă forjată în creuzet de vulcani. În care magmele nu dorm, ci pregătesc revărsări aducătoare de sorociri.

Poate că de aceea negările şi reflecţiile nu îşi mai au rostul acum. Ci doar acţiunea.

Şi de ce nu, reacţiunea…….

Când toamnele vin, genezele înmuguresc

  • Posted on September 14, 2010 at 13:42

Unele adevăruri imuabile au căderi angulare, cu răsuciri ce răpesc inimii, clarviziunea indispensabilă unor momente cheie.  Poate că de aceea, într-o primă etapă, zvâcnetul pavlovist-dureros aduce a reacţii arhaice, de sălbăticiune hăituită. Numai percepţia antrenată cu înlănţuiri de raţionamente,  îmblânzitoare de asperităţi, le converteşte parcă, în fâlfâiri de aripi. Plăcut mângâietoare şi arborescent, ele dospesc emoţii afânate.

Cu trăirile acestea se umple efectivul atunci când te aştepţi mai puţin, purtând cu ele incluziuni de rânduială spornică. De parcă, într-un haos ordonat, se structurează alte primitivităţi, generatoare de lumi noi, reîntregite doar de arhaismul din primele vise.

Visele acelea, purtătoare de inocenţă forjată în creuzet de vulcani. În care magmele nu dorm, ci pregătesc revărsări aducătoare de sorociri.

Poate că de aceea negările şi reflecţiile nu îşi mai au rostul acum. Ci doar acţiunea.

Şi de ce nu, reacţiunea…….