You are currently browsing all posts tagged with 'incipit vita nova'.
Displaying 1 entry.

Incipit vita nova

  • Posted on September 14, 2010 at 13:16

” Doi oameni au găsit un curcubeu vechi, căzut pe pământ. L-au ridicat cu greu, l-au șters de praf; unul din ei a început să-l vopsească, dar curcubeul nu voia deloc să strălucească. Cei doi l-au pus la loc și au luat-o la goană.”

Ismail Kadare

” Ştii, sublimul poate fi deseori, insuportabil! Desăvârşirile pot copleşi într-atât, încât, de unul singur, nu poţi rezista!” – îţi spuneam, după ce iar brodasem pe o picătură de rouă, unghiuri abrupte din care imaginaţia accesa viziunea  de ansamblu.

” Ştiu! Dar în doi crezi că poţi să le coppleşeşti tu? Le poţi îngădui vieţuirea mai mult de o fulguraţie de secundă, fără a fugi? mă întrebi, folosind acelaşi registru de modulaţii originale, subtile dar convingătoare.

” Şi dacă vom fugi amândoi? Şi tu şi eu? Dacă farmecul singularităţii şi distincţiile acelor frici omeneşti ne vor chema, fie şi vremelnic, înspre direcţii opuse?”

“Vom învăţa atunci, să alergăm unul înspre altul, într-un soi de condiţionare oarbă. Poate că nu putem fi Dumnezei ca să însufleţim curcubeiele unor raiuri promise sau apuse, dar le putem construi pe ale noastre!”

Realizez de data aceasta că, unele subterfugii există pentru a forţa executarea unor piruete gracile pe nişte cercuri care, arcuindu-se tangenţial unul lângă altul, confecţionează alchimic, un infinit. ….

Un infinit ca o promisiune de viaţă nouă…..