You are currently browsing all posts tagged with 'May Ann Licudine'.
Displaying 1 - 3 of 3 entries.

Haiku

  • Posted on December 15, 2010 at 20:37

Ninsoare blandă.
sub bocanci, ghioceii
în deşteptare.

Conversaţie

  • Posted on October 17, 2010 at 00:22

desen- May Ann Licudine

Motto:

” O umbră de aur văd din viitor venind

către mine. Numi-voi eu umbra aceasta

cu nume de prieten, cu nume de frate

Tulburând în lumină un luceafăr spinos.”


Pisica  reuşea mai tot timpul să îi reconfigureze un întreg set de probabilităţi accentuând cu torsul ei, disponibilitatea lui naturală  înspre alternative. Învăţase de la ea cum să se despartă de poveştile durute, de consumismul duzinii, de speranţele cârpite, de mostrele de turbulenţă intempestive şi de tăgăduirile ce îi inveleau onoarea. Optase pentru interferenţe astringente, proaspete şi volubile, pentru lichefierea densităţilor irascibile şi pentru un dezmăţ al oportunităţilor pe care le specula cu nonşalanţa  unui scamator.

” Nu de voracitatea tânjirilor avem nevoie acum” acceptă el. ” Nici de o furie rece, reţinută. Doar de mănunchiuri de fotoni ce survolează prin neuroni purtând cu ele formule neştiute  şi stiute, unele dintre ele neaflate si poate că de aceea superbe” spuse el, meditativ.

” Iar poartă cuvintele tale polen , Marite Stapâne!” şopti pisica îngândurată.

” Am găsit oare punctul nevralgic sau nevralgia punctului? ignoră el cuvintele ei.

” Nu, e doar cuvântul matcă. Iar vor vâlvori gânduri….”

*

* *

Şi se aşeză cuminte, lângă micul ei prinţ…..

Susan Boyle – I Dreamed A Dream

Doar un pas

  • Posted on October 16, 2010 at 15:58

desen- May Ann Licudine

Magicianul avusese grijă ca, de fiecare dată când ea aluneca domol în iazurile ticsite cu emoţii să îi repete că dependenţa de vise poate să te ducă într-un coşmar din care să nu mai poţi reveni la suprafaţă niciodată.

” Nu tu spuneai că antrenamentul reiterant şi cinismul legitim sunt  totul? Nu te poţi crampona la nesfârşit de marote limitante. În definitiv, doar prin emoţii construite sau nu, poţi augmenta în lanţ, neghentropic, realitatea seacă şi roasă de rutină. Material vorbind. “- îi răspundea ea, preocupată de căile anaplerotice, ce îi creau imaginea unui fagure de forma unui dragon dormand.

“De când crezi tu că emoţia poate fi o cale de semnalizare cu sens invers?”

“Nu este calea, ci doar semnul capabil să declanşeze reacţia unui sistem blocat, înghetat! Calea este pârghia în care îşi are progresul resortul! Este reacţia de nişă. Nişa în sine . “

” Emoţiile sunt disipative, nebuno! Ce nevoie ai tu de fragilitate într-o lume în care până şi pastelurile sunt false?”

” Numai cu ele pot patina. Căci vezi tu, acolo, în adâncuri, lumina e ca un ochi ciclopic imens care, ghiduşar, pulverulează coşmarul.   Şi oricât de inconsistent ar fi decorul, in prezenţa ei, totul e feerie! Dar fără emoţie, lumină nu este.”

*

*  *

Nu ştia el că va veni o zi în care o va regăsi doar visând…

Visele de care îl despărţeau doar un pas….