” Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce-ar fi voit atât de mult să plângă şi n-au putut.”
Lucian Blaga
Îmi vorbeşti despre toamne. Despre rostul căderilor, despre ani pârguiţi, despre doruri adormite-n ţicneală, despre demenţa speranţei, despre renunţare cu inimi îndoite, despre zvârcoliri blajine, despre plecări inoportune…..
Dincolo de cuvinte, simt cum zgura înnăbuşă deja privirile tale. De-atâta durere, ochii sunt dreven în piatră…
Şi-n lacrimă, cerul pare că a pus toate răzăluirile…
Doar pare…