You are currently browsing all posts tagged with 'Rodin- Catedrala'.
Displaying 1 entry.

Toate numele, toate…

  • Posted on September 1, 2010 at 20:22

(Rodin – Catedrală)

Pe heruvim îl iubeai atunci când secundele ce se loveau haotic de timp se umpleau cu sincope iregulare, exasperante în năucirile lor. Îl priveai aplecându-se spre resemnările adumbrite de ceţuri pâcloase, născute din deznădejde, spre disperările vitriolante în memoria lor repetitivă, spre nihilismele vampirizante, reiterant-pierdute într-un sadism înfricoşător.

Heruvimul nu plângea niciodată. Doar ridica mâinile într-o rugăciune mută spre cerul pe care îl permuta în ochii oamenilor.  Şi oamenii prindeau pentru câteva momente cerul în mainile lor. Devenind asemeni lui

Toată fiinţa heruvimului era numai pace. Doar ochii săi fulgurau stăruinţe îndârjite ce sorbeau întunecimile înselătoare, care se strecurau şerpeşte, cu rânjet de  dragon slab, stupefiant în seninătatea lui.

Heruvimul nu ştia să urască. Nici să dispreţuiască. Spunea că acestea sunt pierdere de vreme. Te învăţa însă, cu asiduitate scufundată în blajinătate fragedă, ce înseamnă cadenţa care aspiră excentric spre anarhia controlată unde,   tăcerile spiritului sfârâie odoraţii de flori.

De îl întrebai care îi este numele, heruvimul îţi spunea că nu a avut niciodată. Îţi arăta însă mâinile unde, pe pulpele cărnoase, erau pecetluite mii şi mii de nume, împresurate de bobi înrouraţi din care sorbeau apă vie oamenii, de fiecare dată când heruvimul mângâia.

Toate numele îşi uitaseră anii. Poate că de aceea în neprihănirea lui, heruvimul mirosea întotdeauna a gutui, a lemn crud şi a jar. Căci heruvimul se numea şi Petru şi Mihai şi Ramona şi Andrei şi Cristian şi Claudia şi  Camelia şi Mirela şi Alexandru şi Gabriela şi Ileana şi ………

Toate numele, toate, precum catedrala ridicată cu mâinile goale…..