Pictură – Gheorghe Tăttărescu
Sunet de toacă
Încet, Sfântul Dumitru
deschide iarna.
(Sursa-Facebook-Nonna Ines)
“Nu le mai vântura!”
– îmi spui tu, deodată.
“Tacerea îşi are rostul ei!”
-continui, arţăgos.
Şi formalismele stinghere
prăduiesc,
preţ de o clipă,
scântei
din sângele speriat –
arhaice
tâlcuri
necuprinse de-nţeles
şi înţesate de eres.
*
* *
În jur,
acomodări de circumstanţă.
Şi ogoitele mirări,
placide într-un final,
ridică stoguri
cu gesticulaţii de salon
într-o inexorabilă alunecare,
cu ochii împâsliţi cu vise,
şi îmboldiri vrăjitoreşti
cu palide coregrafii
de un energic ludic stăvilit
cu drumuri ostenite
muşcate de paşi cu măşti abstracte
pe care pasărea îmbăiată în ulei
cu ceară
aprinde învălurat
lumina.
*
* *
Ce sărbătoare este înflorirea
Cuvintelor unduitoare
O Săptămână Luminată aşteptând
În scurta zvârcolire în poem.