Scanteie

(Sursa-Facebook-Nonna Ines)

“Nu le mai vântura!”

– îmi spui tu, deodată.

“Tacerea îşi are rostul ei!”

-continui, arţăgos.

Şi formalismele stinghere

prăduiesc,

preţ de o clipă,

scântei

din sângele speriat –

arhaice

tâlcuri

necuprinse de-nţeles

şi înţesate de eres.

*

*     *

În jur,

acomodări de circumstanţă.

Şi ogoitele mirări,

placide într-un final,

ridică stoguri

cu gesticulaţii de salon

într-o inexorabilă alunecare,

cu ochii împâsliţi cu vise,

şi îmboldiri vrăjitoreşti

cu palide coregrafii

de un energic ludic stăvilit

cu drumuri ostenite

muşcate de paşi cu măşti abstracte

pe care pasărea îmbăiată în ulei

cu ceară

aprinde învălurat

lumina.

*

*        *

Ce sărbătoare este înflorirea

Cuvintelor unduitoare

O Săptămână Luminată aşteptând

În scurta zvârcolire în poem.