Când prea târziul îi apărea acum a fi doar un raptus de nebunie fabulatorie, iar stringenţele momentului ca nişte vâlvii gâtuite vârtos revendicau înnoiri fulgerătoare, înţelese că fiecare vremelnicie nu e deloc întâmplătoare.
De aceea, la ora la care cuvintele ca nişte drevene chirchicite îşi căutau năuce neodihniţii torenţi de foc, stane de piatră colţuroase, rigide şi monstruos de robotizate în ursuzlucul lor înfloreau campanule deloc solitare, graţioase şi încântător de joviale.
Poate că de aceea, neştiutul purtător de infinităţi de posibilităţi îi apărea, ironic, precum un zid al lui Planck înseninat, nicidecum opac.
Seninul, ca o plăsmuitoare energie infinită…..