You are currently browsing all posts tagged with 'umbra'.
Displaying 1 - 5 of 6 entries.

Diomedea

  • Posted on October 7, 2015 at 13:31

albatros

             

                                După o confruntare de sentimente împestriţate, se rătăci într-un  raid calidorian în căutarea acelei tihne care să îi ostoiască înfiorările nervoase. Blocada  îşi cerea tributul iarăşi, dar învăţase, între timp, că nu  “orice zidire cerea înzidire”, cel puţin nu inconturnabil, nu pe relaţii de forţă, nu în sensul clasic, de Ană docilă şi resemnată .

                              De unde-i veneau tâlcurile astea noi ce îi oblojeau în linişte cordul hărtănit, nu ştia. Dar nici nu se mai întreba. Accepta doar seninătatea gândului că tot ceea ce se întâmplă are un temei, iar acesta este de fapt, creuzetul a ceea ce lucrează în permanenţă pentru şi cu ea. De aceea se lăsa acum antrenată în puternicii afluenţi culturali, deoarece constatase că, în graba de a cultiva virtuozitatea imaginisticii plastic-rafinat, căpătase un discurs linear, lipsit de subtonul acela care îi permitea accesul la jocul din ocurențele  ce vlăstăreau echilibrul. Iar sfielile lipsite de sens, repelenţele gregare din jur se transformau astfel, printr-o magie generatoare de întrebări, în cheile ce desfăceau corsetele fals-ideologice cu care se blindase până atunci.

                      Şi constata, cu fiecare rând citit, că Arghezi ştia ce spune atunci când afirma “orice viaţă de om începe de mai multe ori”. Ca un zbor imberb, lipsit de obedienţe, ca un strigăt lăuntric al sufletului luminat de o lumină neînserată, cu harisma ingenuă a firescului, Diomedea se ridica deasupra umbrelor nălucitoare, a dihoniilor şerpeşti şi a eresurilor întunecate.

                        Doar strocul susţinut se mai auzea atunci când aripile băteau adâncimile concentrate la suprafaţă ale apei, ca un orologiu hermesian făuritor de anticorpi plini de lumină plină.

                Zboară, Diomedea, zboară!

 

Despre drumurile umbrei

  • Posted on November 18, 2013 at 17:09

Să vorbim despre drumuri –

Acele drumuri  pe care le cauți 

și le găsești 

a fi lipsite de sens și direcție

și asta pentru că

nu ești capabil să vezi

 că în căderea ei

până și umbra caută lumina….

Să vorbim ca în poveste

despre unde vrei să ajungi.

”Nu știu!”-îmi răspunzi repede

Și gândul mă duce la Alice 

care află astfel

că toate drumurile sunt bune atunci.

Să vorbim despre imposibil, 

despre cum teama te invață

că dacă renunți

la reacțiile tale negative

te pierzi pe tine insuți.

De aceea, acum , când vorbim

acceptă, măcar o clipă,

imposibilul este calea!

 

Conversaţie

  • Posted on October 17, 2010 at 00:22

desen- May Ann Licudine

Motto:

” O umbră de aur văd din viitor venind

către mine. Numi-voi eu umbra aceasta

cu nume de prieten, cu nume de frate

Tulburând în lumină un luceafăr spinos.”


Pisica  reuşea mai tot timpul să îi reconfigureze un întreg set de probabilităţi accentuând cu torsul ei, disponibilitatea lui naturală  înspre alternative. Învăţase de la ea cum să se despartă de poveştile durute, de consumismul duzinii, de speranţele cârpite, de mostrele de turbulenţă intempestive şi de tăgăduirile ce îi inveleau onoarea. Optase pentru interferenţe astringente, proaspete şi volubile, pentru lichefierea densităţilor irascibile şi pentru un dezmăţ al oportunităţilor pe care le specula cu nonşalanţa  unui scamator.

” Nu de voracitatea tânjirilor avem nevoie acum” acceptă el. ” Nici de o furie rece, reţinută. Doar de mănunchiuri de fotoni ce survolează prin neuroni purtând cu ele formule neştiute  şi stiute, unele dintre ele neaflate si poate că de aceea superbe” spuse el, meditativ.

” Iar poartă cuvintele tale polen , Marite Stapâne!” şopti pisica îngândurată.

” Am găsit oare punctul nevralgic sau nevralgia punctului? ignoră el cuvintele ei.

” Nu, e doar cuvântul matcă. Iar vor vâlvori gânduri….”

*

* *

Şi se aşeză cuminte, lângă micul ei prinţ…..

Susan Boyle – I Dreamed A Dream

Şi umbrele au visele lor…..

  • Posted on September 14, 2010 at 14:25

Uploaded with ImageShack.us

Să îţi fie dor de o umbră….

Încărcată cu vise….

Zăludele umbre….

Zăludele vise……

Şi mai avem timp să ne împăcăm cu noi…..

  • Posted on September 14, 2010 at 13:32

Cred că cel mai mult iubesc la tine tăcerile mângâietoare. Discreţia cu care te strecori în spatele meu, purtând pe umbra-ţi, ca de obicei, sori umblători. Şi briză oceanică, incărcată cu unduiri fragede şi munţi rotitori, învârtitori şi dune de unde înrâuresc fugi în care mă însoţeşti . Contradicție, oscilație, risipire întru reîntregire.Iar la final, oglinzi reglate. La maxim.

Brusc, secundele nu mai poartă în ele plumb topit , ci libertăţi tremurătoare. Şi în fiecare cuvânt nespus al tău, simt muguri ce vibrează. E ca şi cum  m-aş lipi de garduri vii , îndreptându-mă, ca un copil ce învaţă să meargă.  Toate acestea doar pentru că eşti.


Acolo, undeva, tăcând.

Şi probabil, zâmbind.