Pe când îmi povesteai
de exuberanțe și jovialitate
reieșea cât de mult
ai ajuns
să îndrăgești zalele,
căci te eliberau.
Pe când suspinai
cu accente înăbușite
reieșea că nu te interesau
șarjele de venin abscons
cu care te adăpai,
lecuindu-te.
Pe când trezeai zidurile din somn
făceai din lumină
un subiect prohibit
deschizând ferestrele.
Și ,când în anticameră de
sentimente,
respirai o recrudescență de interes
pentru soare
spinii purtători de himere de vară
temători,
cu un tremur
te suiau
unde valurile pulsează
în tâmplă,
unde mările ning
într-o sărbătoare păgână.
Viu proslăvit deveneai tu
pe când
zburai din cer la pământ.
