You are currently browsing all posts tagged with 'viitor'.
Displaying 1 - 2 of 2 entries.

Muşatinul

  • Posted on October 8, 2015 at 13:49

inceput de drum

 

Motto:” O scânteiere crudă umplu râpa, tunetul  zgudui munţii.”

Mihail Sadoveanu

 I se spunea Muşatinul. Poate pentru că, precum oţelul călit în foc, rămăsese singurul care spune că, nefiind întotdeauna egal cu trecutul, viitorul poate fi mai măreţ decât acesta. Lipsit de dependenţa şerbului de pe feudă de stăpân, dar neconsiderându-se buricul pământului atunci când era printre oameni, Muşatinul se dovedea a fi, pe zi ce trece, un solitar. Ţistuia reproşurile prietenilor ce îi aminteau absenţele devenite mult prea dese în ultima vreme,imperturbabil, învălătucind dignitarul cu o cumpănire în răspunsuri care încălzeau vorbele scurte şi glaciale caracteristice lui.

Muşatinul era însă iubit. Pentru  că destructura rapid falsităţile, pentru că destesta vizibil grobianismul lipsei de discernământ şi ignoranţa gregară. Nici  imitaţia superficială, excitaţiile nervoase şi hihăiturile indecente nu îi erau pe plac. Fără a se arunca în incongruenţe agresive, arunca în derizoriu toate acestea printr-un comportament însufleţitor dar rece, ce exercita o înrâurire imensă şi stârnea o admiraţie sinceră. Până şi cei mai aprigi detractori erau nevoiţi să constate că apunea vâjâind scurt orice era toxic în faţa omului cu glas de zimbru paşnic.

Din când în când, o ciudă amară îi sfârteca sufletul atunci când dezgheţul mult aşteptat, încuietor de ostilităţi ce vârtejeau conforturi sufleteşti întârzia să apară.  Deveneau vizibile atunci, îţindu-se în gesturi uşchite, precipitate,  o nerăbdare insolită cu o extravaganţă proprie ce devoala, surprinzător, un caracter pătimaş, de tinereţe fistichie cu esenţe de verde crud. Abia atunci înţelegeai de ce, sub geana posomorâtă a amurgului ce înălţa ziduri râpoase, el prindea viaţă. Îndepărta mereu disonaţele aspre şi aducea liniştea şi pacea.

Căci Muşatinul însuşi, după ce era tunet scurt şi rar, era dragoste.

Şi lumină.

Conversaţie

  • Posted on October 17, 2010 at 00:22

desen- May Ann Licudine

Motto:

” O umbră de aur văd din viitor venind

către mine. Numi-voi eu umbra aceasta

cu nume de prieten, cu nume de frate

Tulburând în lumină un luceafăr spinos.”


Pisica  reuşea mai tot timpul să îi reconfigureze un întreg set de probabilităţi accentuând cu torsul ei, disponibilitatea lui naturală  înspre alternative. Învăţase de la ea cum să se despartă de poveştile durute, de consumismul duzinii, de speranţele cârpite, de mostrele de turbulenţă intempestive şi de tăgăduirile ce îi inveleau onoarea. Optase pentru interferenţe astringente, proaspete şi volubile, pentru lichefierea densităţilor irascibile şi pentru un dezmăţ al oportunităţilor pe care le specula cu nonşalanţa  unui scamator.

” Nu de voracitatea tânjirilor avem nevoie acum” acceptă el. ” Nici de o furie rece, reţinută. Doar de mănunchiuri de fotoni ce survolează prin neuroni purtând cu ele formule neştiute  şi stiute, unele dintre ele neaflate si poate că de aceea superbe” spuse el, meditativ.

” Iar poartă cuvintele tale polen , Marite Stapâne!” şopti pisica îngândurată.

” Am găsit oare punctul nevralgic sau nevralgia punctului? ignoră el cuvintele ei.

” Nu, e doar cuvântul matcă. Iar vor vâlvori gânduri….”

*

* *

Şi se aşeză cuminte, lângă micul ei prinţ…..

Susan Boyle – I Dreamed A Dream