You are currently browsing all posts tagged with 'vis'.
Displaying 1 - 2 of 2 entries.

Moment stânjeniu

  • Posted on March 24, 2015 at 13:05

pictura- Petru Soroagapictură- Petru Şoroagă

Se făcea că la o margine de vis  congruenţele deveneau ceremonial extins de violet. Rămânea astfel în urmă paludismul abulic  şi lipsit de semnificaţii. În schimb, încolţeau ca nişte semne plăsmuite , un pic de galben mlădiu de crom şi un pic de galben sprinţar de zinc, străjuind reverberaţiile pline de seve verzui, precum nişte comoţiuni viguroase ale pământului.

Şi hăţişurile din mintea sa deveneau rarişte şi primăvara căpăta o notă specifică, învăluitoare, de vioriu.

Ca o revenire târzie acasă….

Spre dimineaţă.

Venus cocteil

  • Posted on November 5, 2013 at 19:21

(imagine – nightwalker)

De la o vreme, reapăruse un obicei demult uitat în rutina ei. Se întâmplă să fie precum difracția unei amintiri. Trecuse atât de rapid prin minte, încât în ceasul de reflecție devenise doar o părere dărăcită și lipsită de esențe stabilizante . Poate că de aceea era atât de surprinsă când, după o noapte de nesomn truditor și o moțăială lipsită de adâncime, el se ivi în grădina din vis, dintr-odată , de parcă nu murise niciodată, iar anii de după el nici nu existaseră.

Ce au discutat nu și-a mai amintit atunci când s-a trezit, pentru că visul și-a redistribuit forța și sensurile într-o direcție inaccesibilă  ei. Dar constelațiile din ochii săi, generatori de emulațiuni , aveau în mod paradoxal, și acum, peste ani,  același efect. Deși ajunsese unde își dorise întotdeauna, interpretările visului îi scăpau în momentul de față. Oricum, nu punea ea mare preț pe onirisme, dar cele care îi lăsau o babilonie întreagă de semnificații ce strigau și după trezire, întotdeauna aveau un tâlc conectat la real. Experiența spunea asta.

*

*                   *

De aceea când timpul își despleti semnele, iar îndoiala îi înăbuși iarași instinctele, amintidu-și de vis , știu ce avea de făcut. 

Să mai trăiască, în plus, și pentru el.

Lui A., ”care murind, m-a învățat să trăiesc…”