Piese de racord improvizat

  • Posted on October 19, 2011 at 17:46


Motto: 

“Omul liber nu târăște umbre după el.”

Valeriu Anania

Secvențele  erau prelucrate  cu minuțiozitatea făurarului atent nu la momentul prezent ci la dezmărginirile calme ale unor perspective cuminți. Poate că de aceea, de multe ori, sub o lupă imaginară care mărea distanțele dintre virgulele răsucite elegant se crea a o desuetitudine a spațiilor închise ce micșora aproape  forțat acele  redutele constitutive ale consorțiului  alienant. Și poate că de aceea brutul devenea finit abia după o forjare în intervalele declanșatoare de interogații secondate de răspunsuri încinse. Exista însă spațierea aceea ce reclama prezența unui racord special. Necesar ca o defensivă împotriva  materialelor pulverulente virusate, a căror sarcină vinovată era doar conturarea amenințătoare ce se dovedea a fi  inofensivă la final peste hibridul abia făurit.

Și, într-o manieră hazlie și spumoasă, ca un model exponențial al unor valori reale demult uitate, apuse parcă,  lumina  dezintegra un întuneric obosit. Reliefând  astfel o continuitate neașteptată între un hazard dirijat și o surprinzătoare geneză a unui poem viu, în care piesele de racord se dovedeau a fi coridoare pline cu blândețe vivantă, cochilii umplute până la refuz  cu o stăruire cuminte, arcade purtătoare de dezinvoltura dăruirii și, nu în ultimul rând,  tâlcul distinct al dorului nepotolit de nemărginiri….

Iar înlăuntrul sinelui și înafara lui, clișeele se spărgeau, vacuitățile umplându-se cu sori umblători, născându-se astfel iarăși un întreg.

Cel închegat într-o perpendicularis purtătoare de vrednicii pe care infinitul, în larghețea lui egoistă o aruncă generos, înspre un cer setos de libertăți .

Leave a Reply


*