foto: 10. februarie.2017
“Iar ai uitat să te rogi!”
tu, inimă
îmi spui
din îndărăt de neguri absconse de dojană
și mări interioare vuiră brusc zălude
chemând un țărm cu soare
și scoici frământătoare
de universuri calde,
plăpânde,
rotitoare.
*
* *
”Ce vezi nu este totul,
Ce spui, înrourată,
ploaie suficientă sămânței tot nu-i este
îngheț fără văpaie
nu-i îndestulător.
Cu zgrunțuri înăsprite de viscolul cel rece
e rostuită aicea,
prin timpul care trece,
o rugăciune absentă-
ca o făgăduială
a dimineții aspre
îmbujorând
un mugure învârtoșat sub scoarță.
*
* *
Lucească pe sub pleoape, a ochilor lumini.
