M-ai legat la ochi cu umbre de ceaţă şi murmur de ape şi te-ai aşezat apoi cuminte, în umbra ierbii, cerându-mi doar să păşesc cu tălpile goale pe râurile de jăratec. Am pus între tine şi mine atunci un deşert de linişte, refuzând să te mai ascult. Era mai simplu.
Uitând cât de multă tandreţe există in tăcere….